Ce este planul de tranziție?

Planul de tranziție exprimă, într-un mod concret și responsabil, felul în care o organizație intenționează să-și adapteze modelul de afaceri pentru a funcționa într-o economie cu emisii reduse. Nu este un simplu set de intenții, ci o strategie operațională care trebuie să arate unde se află compania, unde vrea să ajungă și, mai ales, cum va reuși acest lucru.

Există mai multe cadre de reglementare și investitori cer companiilor să aibă un plan clar, măsurabil și public privind decarbonizarea și transformarea operațiunilor. Transition Plan Taskforce propune un format în care sunt integrate ținte de emisii, acțiuni de reducere, alocări bugetare și mecanisme de guvernanță. Tot acest efort trebuie să fie aliniat la obiective climatice ambițioase, în special cel de limitare a încălzirii globale la 1,5°C.

GFANZ, coaliția globală de instituții financiare implicate în tranziția spre net-zero, atrage atenția că un plan de tranziție nu este convingător dacă rămâne în afara deciziilor financiare și a guvernanței reale a companiei. Asta înseamnă implicarea conducerii, bugete dedicate pentru investiții și o capacitate clară de a măsura și comunica progresul.

Pe această linie, SBTi stabilește criteriile științifice pentru validarea obiectivelor climatice. Conform acestei inițiative, un plan de tranziție autentic presupune obiective cuantificate, verificabile, fără a se baza pe soluții de compensare, cum ar fi offseturile.

Un plan bine realizat oferă o imagine coerentă asupra modului în care organizația își schimbă structura, produsele și deciziile financiare pentru a rămâne relevantă într-un context economic și climatic în transformare accelerată.

De ce este important pentru companii?

Pentru companii, presiunea nu mai vine doar din zona reglementărilor. Investitorii, partenerii de afaceri și clienții pun tot mai multă greutate pe credibilitatea angajamentelor de tranziție. În lipsa unui plan clar, care să arate pașii asumați și bugetele disponibile, devine dificil să mai susții o poziție solidă într-un lanț de valoare internațional.

Un astfel de plan nu este doar un instrument de comunicare, ci și unul de planificare financiară. Participarea directorului financiar (CFO) nu este un detaliu tehnic, ci un indicator al seriozității cu care compania tratează subiectul. Costurile de tranziție trebuie prevăzute, integrate în buget și urmărite în timp. Fără această componentă, planul riscă să rămână la nivelul unei prezentări PowerPoint.

Pentru companiile care se pregătesc să acceseze finanțări sustenabile – cum ar fi obligațiuni verzi sau sustainability-linked loans – planul de tranziție devine un document de referință. El ajută la construirea unui profil investițional solid, dar mai ales la obținerea încrederii partenerilor financiari.

Planul de tranziție este și o declarație de responsabilitate. El arată în ce măsură compania a înțeles contextul în care operează și cum intenționează să își păstreze relevanța într-o economie care își schimbă regulile de funcționare.

Exemple

Un exemplu este Ørsted, furnizor de energie regenerabilă, care a făcut tranziția de la combustibili fosili la energie regenerabilă, publicând mai multe rapoarte și white‑papers concentrate pe energie verde. A dezvoltat un plan pentru reducere cu 98 % a emisiilor Scope 1‑2 până în 2025 și țintă de net‑zero pentru întregul lanț valoric până în 2040, validată de SBTi (https://cdn.orsted.com/-/media/annual2024/orsted-annual-report-2024.pdf?rev=02bde37dc8424c8eb8e4e9f3b65cc833&hash=A05D897FF6CA71315480487832E17FA2)

Unilever și-a lansat primul plan de tranziție (CTAP) în 2021, actualizat în 2024 ca parte a strategiei sale pe termen mediu și lung. Planul prevede reduceri absolute de emisii în operațiuni (Scope 1 & 2) până în 2030 și ajustări clare pentru lanțul valoric (Scope 3). Strategia cuprinde și investiții dedicate—legături clare cu bugete – și mecanisme concrete de guvernanță, susținute de SBTi (https://www.unilever.com/files/ctap.pdf)