Materialul educațional publicat de IFRS Foundation în mai 2025, intitulat „Greenhouse Gas Emissions Disclosure Requirements Applying IFRS S2 Climate-related Disclosures”, oferă clarificări esențiale privind cerințele de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG) conform standardului IFRS S2. Structurat sub forma a 13 întrebări și răspunsuri, documentul sprijină entitățile în înțelegerea și aplicarea corectă a cerințelor de măsurare și raportare a emisiilor GHG.

Întrebări și răspunsuri din materialul IFRS Foundation:

1. De ce include IFRS S2 cerințe privind divulgarea informațiilor despre emisiile de gaze cu efect de seră, inclusiv cele din Scopul 3?

IFRS S2 solicită entităților să divulge informații despre emisiile GES pentru a furniza utilizatorilor principali informații relevante privind riscurile și oportunitățile legate de climă care pot afecta fluxurile de numerar, accesul la finanțare sau costul capitalului. Aceste informații ajută la evaluarea expunerii entității la riscurile de tranziție și fizice asociate schimbărilor climatice.

2. Ce standarde ale Protocolului GHG sunt referite în IFRS S2 și în ce scop?

IFRS S2 face referire la două standarde ale Protocolului GHG:

„GHG Protocol: A Corporate Accounting and Reporting Standard (2004)” pentru măsurarea emisiilor GES din Scopurile 1, 2 și 3

„GHG Protocol Corporate Value Chain (Scope 3) Accounting and Reporting Standard (2011)” pentru clasificarea emisiilor din Scopul 3.

Aceste standarde oferă un cadru comun pentru măsurare și clasificare, sprijinind comparabilitatea informațiilor divulgate.

3. Este entitatea obligată să divulge emisiile GES generate în perioada de raportare pe o bază brută?

IFRS S2 solicită divulgarea emisiilor GES brute absolute generate în perioada de raportare, fără a lua în considerare reducerile sau compensările, cum ar fi creditele de carbon.

4. Este entitatea obligată să includă toate cele 15 categorii din Standardul GHG Protocol Corporate Value Chain în măsurarea emisiilor din Scopul 3?

Entitatea trebuie să evalueze relevanța fiecărei categorii și să includă doar categoriile relevante pentru activitatea sa. Relevanța se determină în funcție de materialitatea informațiilor pentru utilizatorii principali.

5. Este permisă limitarea măsurării și divulgării emisiilor din Scopul 3 la limitele minime prevăzute de Standardul GHG Protocol Corporate Value Chain?

IFRS S2 nu permite entităților să se limiteze doar la granițele minime sau recomandările simplificate ale GHG Protocol. În schimb, solicită ca întreaga structură a lanțului valoric al entității să fie evaluată pentru a determina relevanța fiecărei categorii din cele 15 ale Scopului 3. Doar acele categorii considerate relevante din punct de vedere al riscurilor și oportunităților legate de climă trebuie măsurate și raportate. Entitatea trebuie să fundamenteze și să documenteze deciziile privind includerea sau excluderea fiecărei categorii.

6. Există un conflict între cerința din IFRS S1 de a furniza informații despre entitatea de raportare și granița organizațională determinată conform Standardului GHG Protocol Corporate?

IFRS S2 cere ca entitățile să-și stabilească granițele organizaționale pentru raportarea emisiilor în mod coerent cu granițele utilizate pentru raportarea financiară, așa cum cere IFRS S1. În același timp, IFRS S2 recunoaște că GHG Protocol permite două metode:

• abordarea controlului (operațional sau financiar)
• abordarea participației (procentuală)

Entitatea trebuie să selecteze o abordare și să o aplice consecvent, astfel încât raportarea emisiilor GHG să fie în concordanță cu entitatea de raportare definită în situațiile financiare. Această aliniere asigură comparabilitate și claritate între datele financiare și cele de sustenabilitate.

7. Ce este cadrul de măsurare pentru Scopul 3 în IFRS S2 și cum ajută entitățile în măsurarea emisiilor GES din Scopul 3?

Cadrul de măsurare pentru Scopul 3 oferă orientări pentru utilizarea informațiilor disponibile și a estimărilor rezonabile în măsurarea emisiilor din Scopul 3, prioritizând datele specifice activităților entității. Acesta ajută entitățile să reprezinte fidel emisiile din Scopul 3, chiar și în absența datelor directe.

8. Cum afectează utilizarea mecanismului de proporționalitate cerințele legate de cadrul de măsurare pentru Scopul 3?

Entitățile pot utiliza toate informațiile rezonabile și susținute disponibile la data raportării, fără a suporta costuri sau eforturi excesive, pentru a măsura emisiile din Scopul 3. Acest principiu permite flexibilitate în colectarea datelor, menținând totodată calitatea informațiilor divulgate.

9. Ce ar trebui să facă o entitate dacă datele privind emisiile GES din lanțul său valoric nu sunt disponibile din cauza diferențelor în perioadele de raportare?

Entitatea poate utiliza datele cele mai recente disponibile și trebuie să dezvăluie orice evenimente semnificative care ar putea afecta relevanța acestor date. Este importantă transparența în privința perioadelor de raportare utilizate pentru datele din lanțul valoric.

10. Cum ar trebui o entitate care desfășoară activități bancare comerciale să măsoare emisiile brute absolute finanțate pentru angajamentele de împrumut nedesfășurate?

IFRS S2 nu impune o anumită metodologie pentru măsurarea acestor emisii. Totuși, entitățile financiare trebuie:

• să aleagă o metodă adecvată și rațională (de exemplu, metodele PCAF sunt recunoscute în industrie, dar nu obligatorii);
• să documenteze și să divulge clar metodologia utilizată, inclusiv toate ipotezele, estimările și sursele de date;
• să asigure că informațiile divulgate oferă o reprezentare fidelă a emisiilor brute absolute aferente împrumuturilor angajate dar neutilizate;
• să dezvăluie limitările și incertitudinile metodologice.

În esență, accentul cade pe transparență, robustețe metodologică și caracterul „reasonably supportable” al informațiilor.

11. Solicită IFRS S2 entităților să stabilească ținte pentru emisiile GES?

IFRS S2 nu impune stabilirea de ținte, dar dacă entitatea are astfel de ținte, trebuie să le divulge și să furnizeze informații detaliate despre acestea, inclusiv natura țintei (brută sau netă), gazele cu efect de seră acoperite și utilizarea planificată a creditelor de carbon.

12. Este entitatea obligată să divulge informații specifice dacă are o țintă netă pentru emisiile GES?

Dacă o entitate are o țintă net-zero, IFRS S2 cere divulgarea unor detalii extinse care includ:

• Ținta brută și netă – inclusiv valorile în tone CO₂e și anul-țintă;
• Gradul de utilizare a creditelor de carbon – se indică în ce măsură entitatea intenționează să atingă ținta prin compensare și nu prin reducere directă;
• Detalii despre creditele de carbon utilizate sau planificate:
  • tipul (reducere la sursă, captare, stocare etc.);
  • sursa (proiecte certificate, voluntare sau reglementate);
  • schemele de acreditare (ex. Gold Standard, VCS);
  • ipoteze privind permanența și suplimentaritatea;
• Strategii de reducere directă vs. compensare;
• Ipoteze și riscuri legate de atingerea țintei.

Scopul acestor divulgări este de a permite utilizatorilor să evalueze credibilitatea, ambiția și transparența strategiei climatice a entității.

13. Este entitatea obligată să ajusteze divulgarea informațiilor comparative despre emisiile GES dacă compoziția entității de raportare se schimbă, de exemplu, din cauza unei achiziții sau vânzări de filială?

IFRS S2 nu solicită ajustarea informațiilor comparative în astfel de cazuri, dar entitatea trebuie să dezvăluie efectele semnificative ale acestor schimbări asupra emisiilor raportate și să furnizeze informații suplimentare dacă este necesar pentru a înțelege impactul asupra riscurilor și oportunităților legate de climă.

Materialul educațional poate fi accesat aici: Greenhouse Gas Emissions Disclosure Requirements Applying IFRS S2 Climate-related Disclosures (PDF)