Combaterea schimbărilor climatice presupune măsuri precum reducerea directă a emisiilor de gaze cu efect de seră și utilizarea unor instrumente financiare care facilitează tranziția către neutralitate climatică. Printre acestea se numără și carbon credits.

Carbon credits reprezintă instrumente utile, prin faptul că permit transferul unei datorii de carbon către proiecte care au generat reduceri realizabile și certificate. Validitatea acestora se bazează pe reglementări stricte (EU ETS), audituri externe și metodologii recunoscute, astfel încât ele devin relevante în strategiile de neutralitate climatică, completând reducerile directe ale companiilor.

Definiție în legislația și politica Uniunii Europene

Carbon credits este un termen general folosit mai ales pentru

• Voluntary Carbon Market (VCM) – piața voluntară, unde companiile cumpără credite pentru compensarea emisiilor (ex. proiecte de reîmpădurire în Africa, captarea metanului în Asia).
• Compliance markets (precum EU ETS) – unde există carbon credits sub formă de permise reglementate.

Conform EU Emissions Trading System (EU ETS), fiecare certificare de tip allowance conferă dreptul de emitere a unei tone de CO₂ echivalent și se constituie ca un carbon credit valid pentru respectarea obligațiilor de conformitate (compliance) sau pentru tranzacționare pe piețele voluntare. Această reglementare are la bază Directiva ETS (2003/87/EC), consolidată ulterior pentru fazele de după 2021. Directiva 2003/87/EC (EU ETS Directive) stabilește schema de comercializare a certificatelor de emisii (carbon credits) în UE (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A02003L0087-20240101). Articolul 3 litera (a) definește allowance (certificatul care dă dreptul de a emite o tonă de CO₂e) ca fiind unitatea de bază tranzacționabilă – ceea ce, în terminologia piețelor de carbon, este denumit carbon credit. În legislația UE, termenul allowance este utilizat în mod oficial, însă în limbajul general de piață și în standardele internaționale este echivalent cu carbon credit.

Exemple de bună practică în Uniunea Europeană

Royal Schiphol Group, compania care deține Aeroportul Schiphol din Amsterdam, a achiziționat carbon credits certificate Gold Standard și Verra Verified Carbon Standard (VCS) pentru compensarea emisiilor Scope 1 și Scope 2 în cadrul strategiei de atingere a neutralității climatice până în 2030. Compania a orientat aceste achiziții către proiecte de reîmpădurire și energie regenerabilă derulate în țări din UE și Africa. În raportul EU Aviation Environmental Report 2022, elaborat de EASA, EEA și EUROCONTROL, modelul Schiphol a fost prezentat ca exemplu de bună practică în integrarea compensărilor certificabile într-o strategie climatică care pune accent pe reducerea directă a emisiilor și electrificarea infrastructurii aeroportuare.

Un alt exemplu semnificativ este dat de Deutsche Bahn, furnizorul principal de transport feroviar din Germania. În parteneriat cu sursele sale de energie, compania a achiziționat carbon credits verificate pentru a compensa emisiile pe care nu le poate acoperi prin utilizarea exclusivă a energiei verzi. Deutsche Bahn a investit în proiecte certificate Gold Standard de reîmpădurire și protecție a pădurilor tropicale, precum și în proiecte de biomasă din Asia. Strategia se aliniază obiectivului de neutralitate climatică până în 2040 și a fost citată în strategia Sustainable and Smart Mobility Strategy (Comisia Europeană, 2021) ca exemplu de decarbonizare progresivă prin combinarea carbon credits cu dezvoltarea infrastructurii verzi.